Pete în unghi drept. Interviul lui Maxim Liulca pentru Unrest.ro

Untitled 200x270cm. 2014, oil on canvas

 

Născut în ’87, în Tighina, Moldova, studii la Cluj, reprezentat de BARIL, Cluj și SPAZIOA, Pistoia. În acești ani, expune constant în Belgia, Italia și Austria. Pozitionat distinct printre emergenții de vârsta sa, reușește să propună un construct articulat abstract. În același timp, epurat de încărcătură intelectuală și culturală, simplificat, fără nevoia de a transmite ceva anume. Suntem purtați pe ritmurile și accentele elementare ale petelor in unghi drept. Suntem expuși în fața unor structuri rectangulare autoconstructive care depășesc limita lucrării, ca obiect singular.

În acești termeni, Maxim Liulca, în ciuda introvertirii sale recunoscute, descrie un exemplu de sănătate artistică a unui artist emergent. Fără tensiuni și fără autoamăgiri, lucrurile au evoluat de la sine într-un ritm progresiv, chiar dacă acțiunile sale au fost generate spontan, nepremeditat. Concentrarea sa are loc în interior și pe suprafața pânzei dintr-o nevoie acută de adâncire și auto-reflectare, mai puțin de reprezentare și expunere.  Regăsirea sa are loc sub pretextul unui proces continuu de eliminare și reducție a stereotipului și de identificare, pas cu pas, a arhetipului vizual.

Contextul actual impune o privire mai atentă asupra acestui soi de adicție estetică și purificată sub formă de pictură abstractă. Nu e nevoie de o generație sau de un curent pentru a demarca o viziune nouă. Poate e nevoie de o mai adâncă aprofundare asupra ființei umane și asupra conținutului nevăzut și necunoscut de ideologiile comune „cetății”. 

--

Hai sa privim lucrurile retrospectiv si să încercăm să legăm un fir de la primele tale apropieri de pictură, până astăzi, tocmai pentru că nu e foarte mult timp de atunci. E un moment necesar pentru a putea privi lucrurile și lucrările lui Maxim Liulca dintr-o perspectivă mai amplă. Cu riscul de a părea prea ortodocși, hai să începem chiar cu începutul, cu primele tale apropieri de imagine, cu primele tale descoperiri.

În școală sau în liceu nu mă gândeam la artă, mai ales la pictură. Eram aproape de arheologie sau de grafică, prin unchiul meu, grafician în Sankt Petersburg. Poate asta a contat dar nu m-am simțit influențat în niciun fel de povestea lui. Mi-a arătat cumva că există și așa ceva. Îmi amintesc că prin clasa a X-a mi-am luat primele culori de ulei, dar nu știam ce să fac cu ele, mă întrebam de ce sunt așa groase. Când am spus că voi face facultatea de arte, ai mei mi-au spus că voi muri de foame. În fine, în acest context am ales sa merg la Cluj, dar habar nu aveam ce se întâmpla cu adevarat. Toate orașele mi se păreau la fel. A fost o coincidență totală. Cei din Moldova, de obicei, aplică la Iași. E cel mai aproape oraș din România și cel mai accesibil pentru ei. Eu a trebuit să aplic și la Chișinău, înainte de Cluj, pentru că școlile încep cu un anume decalaj, iar asta e practica normală acolo. Unchiul meu, pe atunci, având colegi profesori la Chișinău, îmi tot spunea că nu am șanse la pictură, că nu e pentru mine și mi-a indicat să intru la ceramică. Eram 5 oameni cu totul, o săptămână cred că am trecut pe acolo, dar nu a ținut. Îmi amintesc că am fost la ITA și am vazut că nu se învăța mai departe de impresionism. Asta mi s-a părut foarte limitat. Ce li se pare lor contemporan e foarte social și politic ori foarte trendy. Nu am simțit că privesc pictura ca pe o valoare absolută.

read more

Source: http://www.unrestbucharest.com/maxim-liulc...