Dilema Veche: Interviu cu Maxim Liulca

Aparut in Dilema veche, nr. 588, 21-27 mai 2015

Să privim lucrurile retrospectiv şi să încercăm să tragem un fir de la primele dvs. apropieri de pictură pînă astăzi.  

În şcoală sau în liceu nu mă gîndeam la artă, mai ales la pictură. Eram aproape de arheologie sau de grafică datorită unchiului meu, grafician în Sankt Petersburg. Poate a contat, dar nu m-am simţit influenţat în nici un fel de povestea lui. Mi-a arătat doar că există şi aşa ceva. Îmi amintesc că prin clasa a X-a mi-am luat primele culori de ulei, dar nu ştiam ce să fac cu ele, mă întrebam de ce sînt aşa de groase. Cînd am spus că voi face facultatea de arte, ai mei mi-au spus că voi muri de foame.

În fine, în acest context am ales să merg la Cluj, dar habar nu aveam ce se va întîmpla. Toate oraşele mi se păreau la fel. A fost o coincidenţă, pînă la urmă. Cei din Moldova, de obicei, aplică la Iaşi. E cel mai aproape oraş din România şi cel mai accesibil pentru ei. Eu a trebuit să aplic şi la Chişinău, înainte de Cluj, pentru că şcolile încep cu un anume decalaj, iar asta e o practică normală acolo.

Unchiul meu, avînd colegi profesori la Chişinău, îmi tot spunea că nu am şanse la pictură, că nu e pentru mine şi m-a sfătuit să intru la ceramică. Eram cinci oameni cu totul; o săptămînă cred că am trecut pe acolo, dar nu a ţinut. Îmi amintesc că am fost la ITA şi am văzut că nu se învăţa dincolo de impresionism. Asta mi s-a părut foarte limitat. Ce li se părea lor contemporan era foarte social şi politic, ori foarte trendy. Nu am simţit că ei privesc pictura ca pe o valoare absolută.

Nu simţiţi nevoia unor motivaţii sau raţiuni ideologice, politice în arta dvs.?

Arta e oricum legată de putere. Totuşi, vizualitatea pare a fi mai presus. Dacă vreau să fac o imagine am foarte multe căi, dar pictura rămîne calea cea mai profundă. Sînt multe căi vizuale, de la instalaţii la video, la toate formulele acestea noi. Însă eu prefer să adîncesc acul într-un singur punct, nu să iau un ac mai gros, care ocupă mai mult spaţiu, dar intră mai greu şi nu străpunge. Acul subţire intră în adîncime, exact în punctul esenţial...

read more

Source: http://dilemaveche.ro/sectiune/arte-vizual...