Maxim Liulca - Right Angle Policy @MNAC Anexa, curated by Silviu Pădurariu

banner_final.jpg

opening: Friday 24th of April 2015, 19h00



The Right Angle stands for aesthetic autonomy. Aesthetic freedom is the absence of representational constraint. The Right Angle ideology brings the three visible dimensions onto a single surface, in a simultaneous coexistence. The right angle does not archive or recover. Memory, history and inheritance are juxtaposed and cancelled out. There is no past or identitary pressure. 

The right angle is both ascending and horizontal. Its doctrine aborts the representation, reproduction and recreation of the visible. The right angle is devoid of subject or emotion. No religion, no mysticism, no ritual. Only linear gestures and expressions of a known anguish, all emerging from a continuous starting point. Each shape is the first shape.


Maxim Liulca uses the appearance of rectangular geometry to order the concerns of an individual absent from the mechanics of social policies, an individual aspiring towards emptiness and detachment from the common, the familiar. He leaves the territory of the mentality of a world dissolved in the new paradigms of globalisation. The new ideas and philosophies are a spots and surfaces abstractly intersected and overlapped, linearly fixed in a minimalist note. But the geometry is not feature of substance, but of atmosphere. The constructivist substance explores the style of the interior constructs of a digitised and technologised, desecrated reality. Formally, we are witnessing the neutral representation in a plastic manner of the design of spots and shades generated by ideology, politics, society and history on the collective memory. 

The Right Angle Policy marks an important moment in the evolution of Maxim Liulca and brings together works created and exhibited during the last four years. The visual formula defines a lucid abstraction, deprived of expression and emotion, controlled by elementary euclidian laws. This type of post-modernist abstractionism from 2010 onwards relinquishes the spell of spirituality and mysticism specific to the suprematism of the historical avant-garde or to the purification of the American abstract expressionism. What in the first part of the 20th century could be defined as the aesthetic of pure shapes can now, at the beginning of the 21st century, be reinterpreted by the laws of an aesthetic of voided shapes. Transcension is abstraction. The mysticism of the shape/colour relation has deviated to political interlinking strategies. 
Maxim Liulca’s Spots also bring forward a content critical towards the trend of figurative representation, as well as towards the curatorial discourse around it. Under its auspices are the motivations of the curatorial exercise camouflaged as a political manifesto in the form of a potential fragment of doctrine, the Right Angle policy. (Silviu Pădurariu - unrestbucharest.ro )


Special event NAG#9
http://noapteagaleriilor.ro/2015/ro/Bucuresti/galerii/mnac-anexa-281/

produced by: Ephemair Association, :B A R I L Gallery
with the support of: MNAC - National Museum of Contemporary Art, Bucharest
sponsor: Raiffeisen Bank 
partners: Corcova Roy-Damboviceanu, X Design Services, Fabrik 
media partners: Europa FM, TVR, revista Arta, Unrest / Bucharest, Feeder.ro, TV City, Zeppelin, Igloo, the Re:art, weart

the exhibition will be open between: 24.04 - 31.05.2015
visit program: Thursday - Sunday, 10h00 - 18h00

www.noapteagaleriilor.ro

 

Pete în unghi drept. Interviul lui Maxim Liulca pentru Unrest.ro

Untitled 200x270cm. 2014, oil on canvas

 

Născut în ’87, în Tighina, Moldova, studii la Cluj, reprezentat de BARIL, Cluj și SPAZIOA, Pistoia. În acești ani, expune constant în Belgia, Italia și Austria. Pozitionat distinct printre emergenții de vârsta sa, reușește să propună un construct articulat abstract. În același timp, epurat de încărcătură intelectuală și culturală, simplificat, fără nevoia de a transmite ceva anume. Suntem purtați pe ritmurile și accentele elementare ale petelor in unghi drept. Suntem expuși în fața unor structuri rectangulare autoconstructive care depășesc limita lucrării, ca obiect singular.

În acești termeni, Maxim Liulca, în ciuda introvertirii sale recunoscute, descrie un exemplu de sănătate artistică a unui artist emergent. Fără tensiuni și fără autoamăgiri, lucrurile au evoluat de la sine într-un ritm progresiv, chiar dacă acțiunile sale au fost generate spontan, nepremeditat. Concentrarea sa are loc în interior și pe suprafața pânzei dintr-o nevoie acută de adâncire și auto-reflectare, mai puțin de reprezentare și expunere.  Regăsirea sa are loc sub pretextul unui proces continuu de eliminare și reducție a stereotipului și de identificare, pas cu pas, a arhetipului vizual.

Contextul actual impune o privire mai atentă asupra acestui soi de adicție estetică și purificată sub formă de pictură abstractă. Nu e nevoie de o generație sau de un curent pentru a demarca o viziune nouă. Poate e nevoie de o mai adâncă aprofundare asupra ființei umane și asupra conținutului nevăzut și necunoscut de ideologiile comune „cetății”. 

--

Hai sa privim lucrurile retrospectiv si să încercăm să legăm un fir de la primele tale apropieri de pictură, până astăzi, tocmai pentru că nu e foarte mult timp de atunci. E un moment necesar pentru a putea privi lucrurile și lucrările lui Maxim Liulca dintr-o perspectivă mai amplă. Cu riscul de a părea prea ortodocși, hai să începem chiar cu începutul, cu primele tale apropieri de imagine, cu primele tale descoperiri.

În școală sau în liceu nu mă gândeam la artă, mai ales la pictură. Eram aproape de arheologie sau de grafică, prin unchiul meu, grafician în Sankt Petersburg. Poate asta a contat dar nu m-am simțit influențat în niciun fel de povestea lui. Mi-a arătat cumva că există și așa ceva. Îmi amintesc că prin clasa a X-a mi-am luat primele culori de ulei, dar nu știam ce să fac cu ele, mă întrebam de ce sunt așa groase. Când am spus că voi face facultatea de arte, ai mei mi-au spus că voi muri de foame. În fine, în acest context am ales sa merg la Cluj, dar habar nu aveam ce se întâmpla cu adevarat. Toate orașele mi se păreau la fel. A fost o coincidență totală. Cei din Moldova, de obicei, aplică la Iași. E cel mai aproape oraș din România și cel mai accesibil pentru ei. Eu a trebuit să aplic și la Chișinău, înainte de Cluj, pentru că școlile încep cu un anume decalaj, iar asta e practica normală acolo. Unchiul meu, pe atunci, având colegi profesori la Chișinău, îmi tot spunea că nu am șanse la pictură, că nu e pentru mine și mi-a indicat să intru la ceramică. Eram 5 oameni cu totul, o săptămână cred că am trecut pe acolo, dar nu a ținut. Îmi amintesc că am fost la ITA și am vazut că nu se învăța mai departe de impresionism. Asta mi s-a părut foarte limitat. Ce li se pare lor contemporan e foarte social și politic ori foarte trendy. Nu am simțit că privesc pictura ca pe o valoare absolută.

read more

Source: http://www.unrestbucharest.com/maxim-liulc...